ARTICOLE
DE ORIENTARE –
rezumat
Ligamentele
în
patologia sportivilor de performanţă Mădălina
Victoria Ovricenco
Cabinetul
medical al Clubului Sportiv „Dinamo” Bucureşti
Rezumat.Am
analizat consecinţele proprietăţilor mecanice (creep,
tensiune-relaxare, histereză, răspunsul la rata elongării sau
frecvenţei încărcării) şi senzitivo-motorii (kinestezie,
propriocepţie şi reflexul de activare /inhibare a musculaturii) ale
ligamentelor asupra activităţii sportive de performanţă.
Exerciţiile efectuate cu intensitate şi frecvenţă moderate,
urmate de un repaus suficient, pot duce la creşterea forţei
ligamentelor şi la creşterea numărului şi diametrului fibrelor de
colagen. Scăderea nivelului de activitate sau imobilizarea duc la
apariţia modificărilor degenerative cu scăderea numărului şi
diametrului fibrelor de colagen, a densităţii fibrelor şi
modificări la nivelul joncţiunii ligament-os. La sportivii de
performanţă, impactul histerezei se manifestă prin scăderea
gradată a tensiunii în ligamente, apariţia laxităţii
articulare cu scăderea stabilităţii şi risc crescut de
traumatisme. Dezvoltarea unui creep cumulativ prin antrenamente care
depăşesc ca intensitate sau frecvenţă capacitatea de refacere a
ligamentelor, poate duce, la un moment dat, la apariţia
microleziunilor fibrelor colagene cu declanşarea unei reacţii
inflamatorii acute care poate să se cronicizeze determinând,
în consecinţă, degenerescenţă ligamentară cu instabilitate
articulară consecutivă. Reflexele ligamento-musculare pot fi
inhibitorii sau excitatorii în funcţie de cerinţele de moment
pentru păstrarea stabilităţii: sunt inhibaţi muşchii ce
destabilizează articulaţia sau sunt co-activaţi antagoniştii
pentru a stabiliza articulaţia.
Cuvinte
cheie: ligament,
stabilitate articulară, sportivi de performanţă
|
