Tratamentul HTA la sportivi trebuie realizat numai după o bună cunoaştere a răspunsului hemodinamic la efort. El a inclus iniţial măsuri nefarmacologice privind modificarea regimului de viaţă care pot fi utile în controlul prehipertensiunii arteriale. Dacă aceste măsuri nu dau rezultate în condiţiile continuării efortului se poate asocia un tratament medicamentos de tipul beta-blocantelor selective, blocantelor de calciu sau diureticelor. Sunt mai puţin indicaţi inhibitorii de ACE, blocantele neselective sau alfa 1 blocantele. Terapia asociată cu stadiul hipertensiunii şi tipul şi intensitatea efortului poate permite continuarea activităţii sportive. Exerciţiul fizic cu anumite specificităţi poate fi de asemenea un factor profilactic şi terapeutic în HTA. HTA uşoară poate fi tratată prin metode nefarmacologice 6 luni. Dacă valorile tensionale se normalizează, aceste măsuri se vor menţine. Dacă TA nu se modifică, aceste măsuri se vor asocia cu terapia medicamentoasă antihipertensivă (doze minime). Terapia cu diuretice este mai puţin indicată la sportivii de anduranţă datorită riscului hipovolemiei sau hipokaliemiei. Dacă este necesar un beta blocant, se va prefera o combinaţie alfa-beta. După restabilirea valorilor normale terapia se va continua timp de 6-12 luni, după care se poate încerca reducerea dozelor. Dacă valorile tensionale nu se normalizează sub tratament este necesară creşterea dozei sau asociarea unui alt antihipertensiv. Medicul trebuie să ţină cont de efectele medicaţiei utilizate asupra toleranţei la efort şi de regulile antidoping.
Al doilea obiectiv se adreseaza elaborarii unei strategii de profilaxie a bolilor cardiovasculare prin controlul factorilor de risc. Profilaxia bolilor cardiovasculare va fi principală, atât prin identificarea eventualilor factori de risc, cat şi prin stabilirea unei relaţii cauzale a acestora cu bolile cardiovasculare, pe grupe de vârstă şi sex, evitarea acestora la pacienţii tineri, prin stabilirea unui stil de viaţă cât mai corect şi nu numai tratarea acestora. Aceasta va avea succes dacă populaţia va înţelege şi va susţine necesitatea schimbării stilului de viaţă, a dietei şi a modului de preparare al hranei, evitarea tutunului, alcoolului şi sedentarismului, cunoscând beneficiile schimbării stilului de viaţă.

Discuţii şi concluzii
Nu orice creştere a valorilor tensionale reprezintă boală hipertensivă şi deci necesită tratament. HTA chiar moderată, labilă, necesită investigări suplimentare: examene de laborator, radiografie pulmonară, ecografie renală, ECG repaus, efort. Dacă valorile TA sunt crescute uşor se fac 3 măsurători în două ocazii diferite, iar evaluarea se face prin control la 4-6 săptămâni. Când valorile se menţin normale se consideră că nu este HTA, se face control la 6 luni şi 1 an, pacientul neprimind medicaţie ci doar indicaţii cu privire la scăderea intensităţii efortului fizic sau înlăturarea factorilor declanşatori. Dacă valorile sunt crescute uşor sau moderat se informeză pacientul, se realizează investigaţile necesare şi se aplică măsuri generale cu control periodic la 2-3 luni, evaluându-se riscul, etiologia, severitatea şi tratamentul.
Obiectivul oricărui tratament antihipertensiv are drept scop scăderea valorilor TA pentru a preveni instalarea leziunilor secundare de organ. Teoretic tratamentul trebuie aplicat tuturor persoanelor cu valori presionale constant crescute pentru a preveni instalarea cardiopatiei ischemice şi a AVC. Linia generală de conduită terapeutică este următoarea:
  1. Prehipertensiunea şi hipertensiunea arterială sistolică uşoară, labilă, cu valori diastolice sub 95-105 mm Hg apărută la sportivul cu distonie neurovegetativă fără alte modificări ale stării de sănătate presupune investigare paraclinică şi supraveghere medicală în efort specific. Nu se aplică tratament medicamentos dar se indică un tratment profilactic şI nefarmacologic, constând în:
- regim hiposodat; sunt permise 3 g/sare /zi, ştiind că 1 g sare de bucătărie conţine aproximativ 400 mg sodiu. Acest deziderat se realizează prin neadăugare de sare în mâncarea gătită, evitarea conservelor, a mezelurilor, a brânzeturilor etc. Pentru gust se poate adăuga în mâncare sare de potasiu.
- reducerea excesului ponderal (regim hipocaloric cu evitarea grăsimilor şi a dulciurilor);
- efort fizic moderat ;
- evitarea excitantelor SNC (alcool, tutun, cafea, cola);
- eliminarea stressului şi a tensiunii nervoase;
- urmărirea TA în dinamică de medicul echipei, în repaus şi efort specific.
  2. În cazurile cu depistare a unui focar infecţios, suprasolicitare fizică/psihică, interpretarea valorilor crescute ale TA, chiar moderate, devine mai rezervată, necesitând o periodă de interdicţie de efort pentru eradicarea focarului de infecţie sau restructurarea programului de pregătire în situaţii de suprasolicitare.
   3. Dacă prin examinările efectuate există date ce indică stări infectioase, cardiopatii, afectiuni renale, endocrine, investigaţiile se amplifică, se trece la alte etape de explorare ce includ probe funcţionale renale, arteriografie, dozări hormonale. Aceşti sportivi nu sunt apţi pentru sportul de performanţă, în consecinţă se contraindică efortul. Dacă afecţiunile sunt tratabile şi TA cedează în timp, pot relua activitatea sportivă.
În concluzie, valorile crescute ale TA trebuie interpretate în context clinic şi al anamnezei, iar interdicţia pentru sport de performanţă depinde de etiopatogenie, capacitate de efort, implicare hemodinamică, tipul de efort practicat.


Bibliografie